Emanuel Lasker

Emanuel Lasker s-a născut pe 24 decembrie 1868 într-o familie de evrei din Berlinchen – Branderburg (astăzi Barlinek în Polonia). La vârsta de 11 ani Emanuel a fost trimis de către părinţii săi la Berlin pentru a studia matematica. Pe timpul şederii sale în capitală, Emanuel, locuind împreună cu fratele său mai mare Berthold a învăţat de la acesta jocul de şah. Se zice că Berthold Lasker s-ar fi aflat la aceea vreme printre cei mai buni jucători de şah din lume. Cert este că cei doi fraţiori erau văzuţi deseori la Café Kaiserhof unde jucau şah şi carţi pe sume mici de bani pentru a-şi mai completa veniturile.

La vârsta de 23 de ani Emanuel Lasker obţine titlul de Maestru al Şahului câştigând “Turneul de Iarna” ce se organiza anual la Café Kaiserhof. Acest lucru i-a permis ulterior tânărului Emanuel să participe la turnee mult mai importante.

În anii ce au urmat Lasker a reuşit să se plaseze pe locul secund la un turneu organizat în Amsterdam (la acest turneu participase şi Isidore Gunsberg care era cotat, după forţa de joc, drept al doilea jucător al lumii), pe locul 3 la un turneu din Graz şi a împărţit locul întâi cu fratele său Berthold la un turneu important organizat în Berlin. După alte câteva serii de victorii importante în meciuri şi turnee, Lasker devine spre finalul secolului 19 unul dintre cei mai buni jucători de şah din lume. Într-un turneu de şah desfăşurat în New York în anul 1893, Lasker reuşeşte să câştige toate cele 13 partide disputate.

În afară de faptul că a fost cel mai longeviv Campion Mondial de şah (1894-1921), Emanuel Lasker a fost un foarte bun matematician, un filozof şi un umanist de exceptie, remarcându-se prin lupta sa continuă pentru educația, stabilitatea și securitatea omenirii.

Lasker a devenit Campion Mondial de Șah în anul 1894, învingându-l pe Wilhelm Steinitz cu 10 victorii, 4 remize și 5 înfrângeri într-un meci disputat în trei locaţii diferite din SUA şi Canada (New York, Philadephia şi Montreal). El a menținut acest titlu timp de 27 de ani, un record ce nu a fost doborât până în prezent.

În anul 1921 Lasker, în vârstă de 53 de ani, a pierdut titlul mondial în favoarea lui José Raúl Capablanca. Cu ceva timp înainte Lasker spusese că ar dori să se retragă şi îi oferise titlul lui Capablanca, dar cubanezul nu a acceptat acest lucru, considerându-l ca fiind sub demnitatea sa şi a ţinut ca să câştige titlul, cum era firesc, într-un meci oficial.

În 1933, evreul Lasker și soția sa Martha Kohn au fost nevoiţi să părăsească Germania din pricina naziștilor. Ei au mers la inceput în Anglia, iar mai apoi au locuit pentru o scurtă perioadă în Uniunea Sovietică. În cele din urmă au hotărât să se stabilească în SUA la New York.

Lasker a rămas cunoscut în istoria şahului drept un jucător cu un stil de joc derutant, „psihologic”, ţintit pe exploatarea slăbiciunilor tehnico-strategice ale fiecărui adversar în parte. Richard Reti sublinia faptul că Lasker obişnuia să facă deseori mutări de ordin inferior doar pentru a crea adversarilor o stare de disconfort, lucru dezmințit de catre Lasker.

Un exemplu, edificator pentru stilul lui Lasker apare în meciul istoric Lasker – Bauer, Amsterdam, 1889, în care Lasker și-a sacrificat ambii nebuni, într-o manevră ce avea să fie repetată de atunci în numeroase alte partide.

În anul 1902, Lasker şi-a obţinut doctoratul în Matematică, unele dintre teoremele, dezvoltate de-a lungul timpului şi de către alţi matematicieni, sunt considerate ca fiind fundamentale pentru Algebra moderna.

Pasiunea lui Lasker pentru jocurile logice l-au transformat deseori pe marele campion de şah şi matematician în publicist. Dintre carţile scrise de către acesta amintim: “Manual de Şah” (1927), “Enciclopedia Jocurilor” (1929) şi “Jocurile de masa ale natiunilor” (1931).