Pe pagina de web a ChessBase a apărut cu ceva timp în urmă un articol referitor la o carte scrisă de către un islandez Gardar Sverrisson cu privire la ultimii ani de viaţă ai lui Bobby Fischer. Cartea a apărut deocamdată în limba islandeză dar va apărea în curând şi în limba engleză.

Autorul cărtii, Gardar Sverrisson, s-a născut în anul 1959 în Reykjavik, capitala Islandei. Acesta a lucrat încă din tinereţe ca jurnalist şi în palmaresul său de scriitor găsim două biografii, o nuvelă şi câteva povestioare. În afara faptului că este scriitor, Gardar are o prezenţă vie în viaţa publică islandeză fiind managerul general al unui grup parlamentar social-democrat, membru în comitetul director al Icelandic Human Rights Centre şi preşedinte al Coaliţiei Naţionale a Oamenilor cu Dizabilităţi din Islanda (cum suna asta…coaliţia oamenilor cu dizabilităţi…parcă sunt în război cu societatea). El are masterate în științe politice și economie la Universitatea din Islanda și un MFA în scriere creativă şi literatură la Universitatea din Arizona. În 2004, Gardar a făcut parte dintr-un grup care a militat pentru eliberarea lui Bobby Fischer din detenţia în Japonia şi pentru ca acesta să primească dreptul de azil politic în Islanda.

Dar să vedem, pe scurt, cine a fost Bobby Fischer, protagonistul acestei cărti.

Bobby Fischer s-a născut în Chicago, Illinois SUA pe data de 9 martie 1943. Mama sa, Regina Wender, era o poloneză de origine evreiască devenită cetaţean american, iar tatăl său, conform certificatului de naștere, era Hans-Gerhardt Fischer, un bio-fizician german. Bobby a învăţat să joace şah la vârsta de 6 ani iar în 1958 la vârsta de 15 ani a devenit cel mai tânar Mare Maestru din lume (la vremea respectivă). La 24 de ani (1967), la Interzonalele de la Sousse, în momentul în care avea 8,5 puncte în primele 10 jocuri, Bobby se retrage din turneu, ieșind astfel din competiția pentru titlul mondial, deși în lumea şahului se credea că va ajunge cel mai tânăr campion mondial din istoria șahului.

Bobby Fischer a reuşit să ajungă Campion Mondial în anul 1972 după disputarea la Reykjavik a unui meci împotriva deţinătorului titlului, şahistul sovietic Boris Spassky. Pentru a ajunge să lupte cu Spassky, americanul a trebuit să învingă, pe traseu, o întreagă pleiadă de foşti campioni mondiali şi mari maeştri sovietici.

Performanţa lui Fischer a fost foarte apreciată în lumea şahului dar imediat după obţinerea titlului  Bobby a dezamăgit profund retrăgându-se misterios (probabil o comandă politică) din şahul competiţional.

Dupa retragerea din viaţa competiţională Bobby a hotărât să rupă contactele inclusiv cu cei din mass-media şi acet lucru i-a ieşit atât de bine încât pentru o lungă perioadă de timp nu au mai apărut nici un fel de noutăţi despre persoana sa.

În 1992, Fischer revine pentru scurt timp în şah, doar pentru a disputa “revanşa secolului” împotriva lui Boris Spasski. Meciul s-a disputat în Iugoslavia, aflată sub embargo NATO, şi a avut drept premiu suma de un milion de dolari. La conferinţa de presă ce a avut loc înainte de începerea meciului Fischer a fost filmat scuipând pe un ordin scris primit din SUA prin care i se interzicea, din considerente de ordin politic, să dispute acel meci pe teritoriul Iugoslaviei, aceasta fiind considerată stat inamic. Drept urmare, Bobby Fischer a fost declarat “persona non-grata” pe teritoriul SUA și, se spune, a intrat în urmărirea Interpolului.

După ce a terminat învingător meciul revanşă cu Spassky, cetăţeanul american Bobby Fischer, a fost nevoit să se refugieze pentru o vreme în Ungaria.

Începând din anul 2000 Bobby a hotărât să se mute în Filipine, iar mai apoi a locuit în Japonia la Miyoko Watai, președinta „Asociației Japoneze de Șah”. În 2005, ca urmare a hărțuielilor la care a fost supus din partea autorităților americane și japoneze, solicită și primește cetățenia islandeză.

Cartea scrisa de către Gardar Sverrisson, numita “Ultimii ani ai lui Bobby Fischer” încearcă să ne prezinte pe fostul Campion Mondial Bobby Fischer, fericit, în contextul libertăţii de gândire redobândite, într-o Islandă plină de linişte şi calm.