Moartea lui Alekhine și renașterea FIDE, 1948
Haga / Moscova

Alekhine -Estoril, Portugalia (decesul)

În anul 1939,  în timp ce războiul își arăta pentru prima dată colții, Alexander Alekhine și Mikhail Botvinnik începuseră negocierile pentru disputarea la Moscova a unui meci pentru titlul mondial la șah. Datorită izbucnirii razboiului însă, cum era și firesc, negocierile pentru disputarea acestui meci au fost întrerupte. La începutul anului 1946 Botvinnik și-a reînnoit provocarea și în data de 24 martie, Federația Britanică i-a trimis lui Alekhine o notificare în acest sens. Alekhine nu a mai primit acea notificare niciodată, deoarece exact în aceași zi a fost găsit mort în camera sa de hotel din Estoril. Era așadar momentul să apară în scenă Federația Internațională de Șah (FIDE). Aceasta fusese inactivă de la data începerii războiului și acum, în sfârșit avea din nou ocazia să își îndeplinească menirea, anume aceea de a organiza un nou meci pentru desemnarea campionului mondial de șah.

În iulie 1946, la Winterthur, Elveția, Alexander Rueb, președintele FIDE încă din anul 1924, a organizat primul Congres FIDE de după război. La Congres, acesta a venit cu propunerea de a se organiza un turneu la care să ia parte cei mai puternici jucători de șah ai vremii: ex-campionul Euwe, Reshevsky și Fine din partea SUA; Botvinnik, Keres, și Smyslov din partea USSR. Același Rueb a venit și cu propunerea de a împărți puterea decizională a FIDE pe zone geografice, fiecare zonă urmând să se guverneze autonom și să pună umărul la organizarea ciclurilor de calificare pentru Campionatul Mondial.

Dintre cei 6 jucători ce au fost invitați să participe la acest turneu, singurul care a refuzat participarea a fost Reuben Fine.

Meciul (turneul) pentru titlul de ”Campion Mondial” s-a disputat în două locații diferite, acesta a început în martie 1948 la Haga și s-a finalizat, la mijlocul lunii mai a aceluiași an la Moscova.

Formatul turneului specifica faptul că fiecare dintre candidații la titlu va trebui să dispute cu adversarii săi un număr de 5 partide.

Câștigătorul acestui turneu a fost șahistul sovietic M.Botvinnik (+10 -2 =8), care s-a distanțat clar față de urmăritorii săi cu o marjă lejeră de trei puncte. Pe locurile următoare s-au clasat, în ordine: V.Smyslov pe locul secund; Reshevsky și Keres pe locurile 3 /4 _ cu doar jumatate de punct în urma locului secund; iar pe ultima poziție s-a plasat ex-campionul olandez M. Euwe, care nu a reușit să țină pasul cu lupii mai tineri.

După meci s-au auzit și câteva voci care au contestat victoria lui Botvinnik, acestea scoțând în evidență faptul că jucătorul sovietic P.Keres nu și-ar fi apărat șansele corect, mai ales împotriva câștigătorului. P.Keres nu a recunoscut niciodată acest lucru și a susținut sus și tare că Botvinnik și-a adjudecat corect partidele jucate împotriva sa. 🙂