Bobby Fischer s-a născut pe 09.03.1943 în Chicago, Illinois. Părinții acestuia s-au cunoscut în anul 1933 la Moscova, ambii activând la Universitatea Medicală de Stat. Tatăl său, conform certificatului de naștere, Hans-Gerhardt Fischer era un fizician de origine germană, iar mama sa Regina Wender Fischer, care era elvețiancă de origine evreiască,  era studentă la Medicină. Primul copil al familiei Fischer a fost Joan Fischer și aceasta s-a născut la Moscova în anul 1938. În anul 1939, din cauza prigoanei staliniste împotriva evreilor, doamna Fischer se mută împreună cu fetița la Paris și se angajează ca profesoară de limba engleză. În același an începe Al Doilea Razboi Mondial și amenințările naziștilor la adresa Franței le obligă pe cele două să traverseze Atlanticul pentru a se stabili în Statele Unite, unde, singure și fără venituri ajung să doarmă pe străzi. Domnul Fischer, care rămăsese la Moscova, nu a fost admis în USA datorită faptului că avea cetățenie germană. De unde atunci numele de Fischer, dacă Bobby s-a născut în anul 1943, departe de domnul Hans-Gerhardt Fischer ?

În anul 2002, Peter Nicholas și Clea Benson de la The Philadephia Inquirer au publicat un articol din care rezulta că tatăl bilologic al lui Bobby Fischer ar fi fost un fizician ungur pe nume Paul Nemenyi. Potrivit unor dosare ale FBI, mama lui Fischer, care fusese bănuită de simpatii comuniste în jurul anilor ’50 îl cunoscuse pe Nemenyi în anul 1942, iar acesta ajutase constant (cu sume lunare) la întreținerea familiei până în momentul decesului său din anul 1952. În plus, reporterii de la Inquirer au găsit scrisori ce aparținuseră lui Peter Nemenyi, primul fiu al lui Paul Nemenyi, din care reieșea clar că Bobby și Peter ar fi fost frați.

Punând cap-la-cap aceste informații și având în vedere că Bobby a purtat numele de Fischer și nu pe cel de Nemenyi, eu cel puțin tind să cred că Paul Nemenyi nu era altul decât Hans-Gerhardt Fischer, care intrase în Statele Unite în mod frudulos, ascunzându-se și trăind sub o identitate falsă. La cât de volitiv și mândru a fost Bobby Fischer mi-e greu să cred că ar fi acceptat să poarte numele de Fischer dacă ar fi știut că este fiul lui Nemenyi.

În anul 1949, când Bobby împlinise 6 ani, familia Fischer s-a mutat în Brooklyn, New York City. Aici a făcut Bobby și primii săi pași în lumea șahului, învățând regulile de bază ale acestui frumos joc, împreună cu sora sa mai mare, de pe o broșură explicativă pe care o primiseră în momentul în care cumpăraseră un set de șah de la un magazin de dulciuri. După scurt timp Joan și-a pierdut interesul pentru șah și Bobby a fost obligat să joace de unul singur.

În anul 1951, Bobby a participat la un simultan dat de către fostul campion al Scoției Max Pavey, unde a fost remarcat de viitorul său antrenor Carmine Nigro.

Fischer își amintea de acesta cu drag: ”Domnul Nigro nu a fost niciodată printre cei mai buni jucători de șah din lume, dar a fost un profesor excelent. Întâlnirea cu acesta a reprezentat pentru mine factorul decisiv datorită căruia am continuat să perseverez în șah.”

După dispariția lui Carmine Nigro, în anul 1956, tânărul Bobby, care frecventa de ceva vreme Hawthorne Chess Club, îl întâlnește aici pe Maestrul John Collins. Relația dintre cei doi nu este una de genul antrenor-discipol ci mai degrabă una de parteneri egali la masa de joc; ei joacă și analizează împreună mii de partide de blitz și Fischer primește acces la biblioteca șahistică a maestrului.

În iulie 1956, Fischer devine campion de juniori al Statelor Unite.

În anul 1957, Bobby primește invitația de a juca în Campionatul de șah al USA, alături de  foștii campioni Samuel Reshevsky, Arthur Bisguier și William Lombardy, care era Campion Mondial de Juniori. Fischer câștigă turneul cu 10,5/13 la distanță de un punct față de următorul clasat.

În anul 1958, la vârsta de 15 ani, în urma unei scrisori pe care mama sa a trimis-o liderului de la Kremlin, Nikita Khrushchev, Fischer este invitat la Moscova pentru a participa la un Festival Studențesc. Odată ajuns în Moscova, Bobby îi cere ghidului său să îl ducă direct și imediat la Clubul Central de Șah. La club se aflau Marele Maestru Vladimir Alatorsev și tinerii maeștri Vasiukov și Nikitin. Se joacă mai multe serii de partide blitz și Fischer le cîștigă pe toate, zdrobindu-i pe toți cei prezenți în club. Plin de admirație, Alatortsev i-ar fi spus soției sale în momentul când a ajuns acasă că ”Acesta este viitorul Campion Mondial de șah”. După victoriile ușoare la cei din Clubul Central, Fischer a cerut autoritaților sovietice să joace cu Campionul Mondial M.Botvinnik, dar a fost refuzat. L-a cerut apoi pe Keres, dar nici acesta nu era disponibil. Într-un final, a venit Petrosian și din multele partide pe care le-au disputat împreună, campionul sovietic le-a câștigat pe majoritatea, lucru ce l-a enervat enorm pe Fischer care la un moment dat ar fi ”explodat”: ”M-am săturat de porcii aștia de ruși !”. Bineînțeles că după acest episod rușii nu l-au mai băgat în seamă și Fischer a fost nevoit să plece spre casă cu ajutorul delegației din Iugoslavia.

La vârsta de 15 ani Fischer a devenit Mare Maestru, fiind la vremea respectivă cel mai tânăr deținîtor al acestui titlu din istorie. El a fost deasemenea, cel mai tânăr jucător calificat pentru Meciurile Candidaților.

La vârsta de 16 ani, Bobby abandonează școala și se dedică în întregime șahului. Pentru a studia cât mai multe materiale cu subiect șahistic acesta învață câteva limbi străine, printre care și limba rusă. Întrebat la un moment dat de ce a abandonat școala, Fischer ar fi răspuns: ”Pentru că nu învățam nimic folositor la școală”.

În anul 1960, mama lui Bobby protestează timp de cinci ore în fața Casei Albe, obligându-l pe Președintele Eisenhower să intervină la Federația de Șah a USA pentru ca aceasta să finanțeze echipa Olimpică de șah a Statelor Unite, în vederea asigurării prezenței la Olimpiada de Șah.

În anul 1960, după ce obține primul loc, alături de Spassky la puternicul turneu de la Mar del Plata, Fischer trece prin cel mai usturător insucces din cariera sa, încheind turneul de la Buenos Aires cu un rezultat dezastruos +3-5=11. Se pare că totul se datorase unor domnișoare care i-ar fi ocupat nopțile. După acest episod Fischer s-a jurat că niciodată nu va mai ”mixa șahul cu sexul” și s-a ținut de cuvânt.

În anul 1962, Fischer câștigă, fără înfrângere, Interzonalul de la Stockholm înregistrând un scor extraordinar +13-0=9. Cu această ocazie, urmărindu-i partidele, Marele Maestru Kotov ar fi fost de-a dreptul șocat de expertiza lui Fischer în finalurile de joc la o vârstă atât de fragedă (19 ani).

(va urma)

Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați… Share on Facebook !