Începând de pe la vârsta de 12 ani, geniul șahistic din Azerbaijan, Garry Kasparov, stabilea noi standarde în lumea șahului. Cu toate că începuse să ia lecții de șah începând pe la vârsta de 10 ani, Garry a reușit în scut timp să obțină performanțe deosebite, el devenind la vârsta de 13 ani, campion de juniori al URSS (după un turneu în care a obținut 7 puncte din 9 posibile), iar după doar trei ani, în anul 1979, cu un stil agresiv și dinamic, a reușit să câștige puternicul campionat de șah al Uniunii Sovietice. în anul 1980, Kasparov a obținut un loc în echipa olimpică a URSS și în același an, la vârsta de 17 ani, acesta a obținut titlul de Mare Maestru, ceea ce, la vremea respectivă a reprezentat, de asemenea, o performanță deosebită.
Ascensiunea fulminantă a lui Garry a continuat și în anii următori. În anul 1982 Kasparov a câștigat super-turneul din Bogojno, Iugoslavia și Interzonalul disputat la Moscova. Victoria din Interzonal i-a dat dreptul lui Garry să participe în Turnrul Candidaților. Cu punctele acumulate în aceste turnee puternice, în ianuarie, 1983, Kasparov a urcat în clasamentul mondial ELO până pe locul al doilea (prima poziție era ocupată de către Karpov).
În cadrul Turneului Candidaților, Kasparov l-a întâlnit în sferturi pe Beliavsky (scor 6-3), în semifinale pe Korchnoi (scor 7-4) și în finală pe fostul campion mondial V. Smyslov pe care l-a învins cu scorul de 8,5-4,5. În urma acestor victorii clare, Kasparov a obținut dreptul de a lupta pentru titlul mondial împotriva lui Anatoly Karpov.
Meciul pentru titlul mondial s-a desfășurat la Moscova și conform formatului acestuia, învingătorul trebuia să obțină 6 victorii (remizele nu se contorizau).
După nouă partide Karpov conducea detașat cu 4-0 și părea că Anatoly va câștiga meciul cu ușurință. Nu a fost să fie și au urmat o serie incredibilă de remize, se pare că cineva (Botvinnik, se pare) îl sfătuise pe tânărul Kasparov să joace mult mai reținut pentru a avea timp ”să-l citească” pe campion. Cu toată opoziția feroce pe care a întâmpinat-o, Karpov a reușit totuși să puncteze în partida cu numarul 27 și din nou, la scorul de 5-0, victoria părea că va fi de partea acestuia. Lupta dintre cei doi însă, avea să dureze mai mult decât ar fi putut cineva să prevadă. A urmat o nouă serie de remize și în partida cu numărul 32, Kasparov a reușit să puncteze pentru prima oară, scorul devenise 5-1. După înregistrarea primei sale victorii, Garry a reușit din nou să își tempereze entuziasmul și bineînțeles a urmat o nouă serie de remize. Cu toate că mai avea nevoie de un singur punct, Karpov părea că pierduse meciul din punct de vedere psihologic. Șirul de remize a fost întrerupt din nou în partidele cu numărul 47 și 48 tot de către Kasparov, acesta înregistând de această dată două victorii consecutive. Scorul devenise 5-3 și imposibilul părea acum posibil, după ce fusese condus cu 5-0, Kasparov părea acum capabil să producă surpriza și să obțină victoria și titlul mondial.
În acest stadiu, Președintele FIDE, Florencio Campomanes, a luat decizia neașteptată de a întrerupe meciul.
La conferința de presă Campomanes și-a motivat decizia prin ”pericolele” la care ar fi expuși cei doi jucători, din punct de vedere al sănătății, dacă meciul ar continua în același ritm. Cei doi jucători spuseră că ei doresc ca meciul să continue, dar Karpov slăbise 10 kg pe perioada acestuia și era destul de clar pentru toată lumea că acesta nu mai putea să joace șah la nivelul care îl consacrase. Kasparov, simțind că în ciuda dezavantajului din acel moment ar fi putut să câștige meciul, a fost detul de tare iritat de decizia luată de către Președintelui FIDE.
Meciul începuse pe 10 septembrie 1984 și se sfârșise pe 8 februarie 1985. După disputarea ”maratonului” de 48 de partide, Karpov a fost declarat învingător.
Dacă v-a plăcut articolul, vă rugăm nu uitați… Share on Facebook !
Comentarii recente