1.d4 f5
Această deschidere a fost pomenită pentru prima dată în secolul 18 în manualul de deschideri al jucătorului de șah olandez E.Stein.
Ideea negrului este aceea de a contola câmpul e4 și de a obține un joc activ pe flancul regelui. Albul pe de altă parte își va baza inițial jocul pe ideea de a controla flancul damei și pe încercarea de spargere prin e2-e4.
Gambitul Staunton – 2.e4
Acest sacrificiu îndrazneț a fost introdus în practică de către jucătorii de șah englezi în secolul 19. Prin acest sacrificiu albul speră să obțină o poziție activă de atac. Dacă negrul dorește să evite acest gambit poate urma o altă ordine de mutări 1.d4 e6 2.c4 (sau2.Cf3) 2…f5.
2…fxe4 (după 2…d6 3.exf5 nxf5 4.Nd3 negrul își slăbește poziția fără nici un fel de compensație) 3.Cc3 Cf6 (3…d5? 4.Dh5+… iar după 3…g6 4.Cxe4 d5 5.Cg5 c5!? 6.C1f3 Cc6 7.Nd3 c4 8.Ne2 Ng7 se obține o poziție cu șanse de ambele părți) 4.f3
Această mutare versatilă propusă de către E. Lasker a fost implementată în toate variantele gambitului Staunton. Albul nu încearcă să recupereze pionul e4, ci dorește să îl schimbe pentru a deschide coloane utile în vederea inițierii unor atacuri.
4.Ng5 g6 (4…d5? 5.Nxf5 urmat de Dh5+) 5.Nxf6 exf6 6.Cxe4 d5 7.Cg3 Nd6 negrul obține o poziție promițătoare.
4.g4 h6 5.h4 d5 6.Nh3 Cc6 7.nf4 g5 negrul obține contrajoc puternic.
4…d5
4…exf3 5.Cxf3 d5 6.Ce5! Nf5 7.g4! Ne6 8.g5 Ce4 9.Nh3! cu joc interesant.
4…cc6 5.fxe4 e5 6.dxe5! Cxe5 7.Cf3 d6 8.Nf4 cu inițiativă puternică pentru alb.
5.fxe4 dxe4 6.Ng5 Nf5 7.Cge2 e6 8.Cg3 Ne7! 9.Dd2 h6! 10.Ne3 Cbd7 11.Ne2 Cb6 negrul stă mai bine… vezi diagrama de mai jos.
În finalul articolului, după cum v-am obișnui, vă voi prezenta o partidă reprezentativă pentru Gambitul Staunton:
Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați… Share on Facebook !
Comentarii recente