Probabil că mulți dintre dumneavoastră ați auzit că unii dintre jucătorii de șah, mai experimentați, pot să joace șah fără a vedea tabla de joc și piesle. Pare destul de complicat,nu? Hai să vedem dacă este adevarat.
În primul rând vom explica cum se joaca, de obicei, șahul orb.
Pentru a juca șah orb sunt necesare cel puțin două persoane, exact ca la șahul clasic. Cele două pesoane pot fi doi jucători de șah orb, sau un jucător de șah orb și un adversar care știe să joace șah și care poate să citească notația unei partide de șah.
Cum se desfășoară o partidă de șah orb?
Să luăm primul caz, anume cel în care ambele persoane joacă șah orb. În acest caz cei doi jucători nu folosesc o tablă de joc propriuzisă, ci una virtuală (o tablă de șah imaginară pe care se află un set de piese de șah) care se găsește, dacă putem să spunem așa, în mintea acestora. Cei doi jucători, folosesc notația șahistică pentru a-și transmite reciproc mutările pe care le-au gândit și continuă în acest fel până la finalul jocului, adică până în momentul în care unul dintre ei cedează sau este făcut mat, sau bineînțeles până se ajunge într-o poziție de remiză.
În cel de-al doilea caz, cel în care doar unul dintre jucători joacă șah orb, este necesară și o tablă de șah normală, o tablă pe care jucătorul de șah clasic (cel care nu poate juca șah doar cu ajutorul tablei virtuale) trebuie să efectueze mutările ambilor jucători. Partida se desfășoară și în acest caz aproape la fel ca prima. Jucătorul de șah orb vizualizează mutările pe tabla virtuală și transmite mutările jucătorului de șah clasic pentru ca acesta să poată să le efectueze pe tabla de șah normală. La rândul său jucătorul de șah clasic, face mutările pe tabla normală și transmite jucătorului de șah orb, în limbaj șahistic (de ex. cal la f3 – Cf3) pentru ce mutare a optat. Partida continuă astfel până la obținerea unui rezultat final.
Ok, de ce m-ar interesa să joc o partidă de șah orb, din moment ce vad destul de bine tabla și pot să joc o partidă de șah normală?
Corect, dacă nu țintiți să faceți performanță în șah, este suficient să practicați șahul normal, cu o tablă normală în față, pe care să vedeți ceea ce mută adversarul și pe care să vizualizați întreaga luptă până la finalul jocului.
Pentru un jucător de șah ce dorește să facă performanță însă, răspunsul va fi diferit, practicarea șahul orb este cea mai bună modalitate de a-și antrena la maxim puterea de calcul. Este puțin probabil să devii un jucător de șah foarte bun, dacă tu ca și jucător nu reușești să vizualizezi poziții ce vor apărea pe tablă după un număr destul de mare de mutări. Pentru exemplificare, Garry Kasparov, un fost campion mondial de șah declara că el calculează în medie, atunci când este necesar, undeva în jur de cinci mutări. Ei bine, după aceste cinci mutări, un șahist profesionist trebuie să aibă o viziune clară asupra poziției pe care va trebui să o joace în continuare. De ce? Nimic mai simplu, dacă adversarul calculează mai mult și mai exact decât poate el să calculeze, acesta va reuși să îi întindă diferite capcane (de ex. o mutare capcană la mutarea a șasea ar fi fost dificil de contracarat pentru Kasparov, din moment ce el calculase, să zicem, doar cinci mutări) de care el nu va fi absolut deloc conștient, iar acest lucru poate să aibă consecințe dezastruoase în ceea ce privește atingerea obiectivelor pe care și le-a propus la începutul jocului.
Toți marii campioni de șah au lumii au jucat sau joacă în continuare și șah orb. În urmă cu câțiva ani s-au desfășurat și turnee unde șahiștii din elita mondială s-au confruntat la șah orb. Oricum, pentru publicul larg, partidele de șah orb sunt folosite mai mult cu caracter demonstrativ, pentru a se arăta până unde poate să ajungă cu calculul un Mare Maestru atunci când analizează o poziție.
Unul dintre cei mai cunoscuți Mari Maeștri din istoria șahului, care oferea simultane de șah orb, a fost rusul Alexandr Alekhine. Recordul acestuia, în ceea ce privește numărul de partide de șah orb jucate simultan, ajunsese la cifra impresionantă de 32 partide. Întrebat, cum reușește să memoreze atât de multe poziții în același timp, Alekhine ar fi răspuns că folosește o anumită tehnică pentru acest lucru. Tehnica prin care jucătorul rus reușea să rețină toate acele partide pe timpul desfășurării luptei de pe eșicher conținea următorii pași:
- clasifica pe grupe partidele în funcție de deschidere
- memora pozițiile la fiecare mutare și după ce efectua o mutare, fiecare partidă era închisă virtual într-un sertar special dintr-un dulapior cu 32 de sertare. Astfel, fiecare partidă avea dedicat un sertar virtual care era deschis/închis ori de câte ori Alekhine revenea la partida respectivă.
Și că să realizăm mai bine ce memorie prodigioasă avea Alekhine, o să amintim și faptul că acesta declara la un moment dat că el știe ”pe de rost” 10.000 de partide șah, iar când i s-a cerut să reproducă aleatoriu una dintre acestea, fostul Campion Mondial de șah a reprodus-o întocmai. Omul avea, cum s-ar zice, o întreagă bază de date șahistică cu sine.
În istorie au mai existat și alți jucători celebri de șah orb, îi amintim aici pe Philidor, Paul Morphy, Paulsen, Blackbourne, Steinitz, Pillsbury, Reti etc.
Recordmenul mondial la partide șah orb jucate simultan este contemporan cu noi, este un Mare Maestru din Uzbekistan și se numește Timur Gareyev (n.1988). Pentru a obține un nou record mondial, acesta a disputat în anul 2016 un număr de 48 de partide de șah orb, simultan.
În articolul ce va urma, voi încerca să prezint mai multe detalii în ceea ce privește acest mod de a juca șah.
Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați… Share on Facebook !
Comentarii recente